Corupție și politică

Detest comparațiile între țări, chiar dacă vorbim de țările UE. Fără îndoială, există asemănări culturale, poate și istorice, gastronomice etc. Dar de data asta, nu mă pot abține. Spaniei nu i se cere socoteală în UE pentru cazurile de corupție, Spania este dată exemplu în gestionarea fondurilor europene, Spania este model în infrastructură… România este, la toate aceste capitole, la polul opus. Dar în România avem legea transparenței, toți funcționarii publici depun un jurământ, toți aleșii sunt obligați de lege să își publice averea pe site/uri, justiția din România a băgat la închisoare un fost premier din democrație, cercetează deputați și senatori,  DAR României i se CERE LA BRUXELLES să fie atentă la parlamentarii suspecți, acuzați etc. Repet, detest comparațiile, dar în Spania în cazurile de corupție sunt judecați magistrații (vezi cazul Baltazar Garzón), un proces poate să înceapă după zece ani de la producerea dezastrelor (vezi cazul Prestige, din Galitia), iar hoții sunt lăsați în libertate după ce au comis și sute de infracțiuni. Și, dacă știu bine, în România politicienii răspund la întrebări, chiar daca atitudinea lor nu este cea așteptată. 

În Spania, premierul refuză conferințele de presă, iar miniștrii sau liderul opoziției acceptă întâlniri numai off the record. Detest comparațiile, dar…

 

Leave a Reply