Fără presă nu există democrație

El Pais a dat afară 139 de ziariști acum câteva săptămâni (deși patronul continua să aibă un salariu de peste 12 milioane de euro pe an!), Telemadrid ar putea fi închisă și asta înseamnă sute de ziariști, cameramani, operatori pe drumuri, Público a dispărut din chioșcuri și nu mai există în varianta print… și tot așa până la…70! Acesta e numărul ziarelor, radiourilor, televiziunilor care au dispărut din 2008 încoace. Federația Asociațiilor de Ziariști din Spania, care cuprinde 48 de asociații de profil, a lansat în 4 decembrie, la Clubul Internațional de Presă, campania “Fără presă, nu există democrație”, #sinperiodismonohaydemocracia. Manifestul este un apel către întreaga societate spaniolă și este sprijinit de mai multe insituții publice, inclusiv din administrația locală și regională.
Președinta FAPE, Elsa Gonzalez, mi-a acordat un scurt interviu.
Insigna campaniei

Ce urmăriți cu această campanie?
Dorim ca mesajul nostru să ajungă în societate, pentru că tragem un semnal de alarmă: slăbirea presei sărăcește democrația. Acum, numărul șomerilor, potrivit Observatorului de Criză al Federației noastre, depășește 8800! E vorba de colegi care și-au pierdut serviciul în ultimii patru ani. Au fost închise până acum 70 de instituții media. Fără îndoială, asta înseamnă reducerea capacității de investigare, de comunicare, de a pune în context, de a căuta surse, adică ne lasă fără armele necesare exercitării aceastei profesii cu garanția de calitate. Societatea trebuie să știe că acest lucru, deși intangibil, este vital pentru libertate și democrație. Nu este un domeniu oricare, este un unul fundamental și încercăm să transmitem acest mesaj cetățenilor.
Trăim vremuri complicate și complexe, din cauza transformărilor acestei profesii, care au cuprins, între altele, apariția rețelelor de socializare, dar și criza profundă. Ce mai poate face un tânăr absolvent de jurnalism astăzi?
Avem, cu siguranță, două momente uriașe de criză: transformarea societății informaționale, care a intrat, încă de acum câțiva ani, într-o nouă eră și criza economică, ce nu mai aduce publicitatea către mediile de comunicare. Confluența celor două momente a făcut ca presa să trăiasca un veritabil seism. Cred că este mai important aspectul social, înaintea celui privind locul de muncă. Totuși, situația care se vede acum foarte dificilă poate fi privită, pe termen mediu, într-o altă lumină. Ceea ce funcționează acum sunt micile instituții de presă, formate numai din ziariști. Nu numai că supraviețuiesc, dar chiar reușesc, cu demnitate, să meargă înainte.
Ziaristul se reinventează?
Presa este un organism viu, care este obligat să se reinventeze zilnic! Acum, cu atât mai mult, trebuie să facă o întoarcere de 180 de grade. Obiectivul este ca atunci când criza economică se mai îmblânzește, să fim pregătiți pentru a ne asuma aceasta nouă fază a presei. Nu sunt pesimistă când mă gândesc la viitor, dimpotrivă. Pentru prezent sunt pesimistă, de aceea trebuie să conștientizăm oamenii, societatea, pentru că altfel va fi greu să recuperăm ce am pierdut. Imaginea și greutatea presei în societate.

Leave a Reply