#PPEMadrid – versiunea din spatele știrilor

România e degeaba în UE dacă nu știe să își apere interesele.

Scara din fotografie reprezintă impresia pe care mi-a făcut-o Congresul Popularilor Europeni, organizat la Madrid (21-22 octombrie), deși când am intrat în clădirea rece a Palacio de Congresos nu mi-am imaginat că va avea, pentru mine, un înțeles legat de România.

Scara Palacio de Congresos

La Congresul PPE, România a fost reprezentată de o delegație de parlamentari de acasă și de europarlamentari. Ei au fost obligați de organizatori să se așeze la aceeași masă, altfel probabil că nu i-aș fi văzut împreună. De altfel, nu i-am văzut să-și facă fotografii de grup, dar au făcut multe poze de grupulețe.

Românii constituie, probabil, unul dintre puținele cazuri sau poate chiar unicul caz de membru de familie conservatoare europeană cu… mai multe nume de familie, pentru că nu fac parte dintr-un singur partid. Acestea sunt PMP, UDMR, PNL și PNȚCD. Poate că nu asta e problema cea mai mare, mai ales că dreapta europeană are chestiuni mult mai complicate de rezolvat. (Între ele, de pildă, aplauzele pentru discursurile extremiste adresate de unii lideri din țările UE la acest congres!) Chestiunea e că se faultează reciproc, atâta vreme cât se judecă pe la colțuri și vorbesc cu autosuficiență despre cum ar trebui făcute lucrurile. Exemplu: un parlamentar de la București spune că România nu e reprezentată bine la Bruxelles, sugerând că europarlamentarii români de acolo nu sunt destul de buni pentru ce are nevoie România.

Și nici măcar asta nu e cel mai grav.

Dacă Merkel a fost, dacă Orban a fost, dacă Băsescu, așa cum e el acum, fost șef de stat, fără drept de vot și fără nici o putere, dacă Tusk și Juncker au fost, Sarkozy (parcă e tot mai mic!) a fost, Iohannis, candidat al liberalilor la președinție, votat de peste 90% din românii din Spania care au ajuns la urne, nu a fost. Nu merge aici explicația că e apolitic. Dacă aș avea putere, aș abroga legea cu președintele fără partid, e o greșeală și e doar o fațadă penibilă.

Unde a fost Iohannis? A pierdut nu numai berea spaniolă slab alcoolizată și somonul fumé servit la bufetul #PPEMadrid, ci și ocazia de a-l susține pe candidatul român la postul de vicepreședinte al Partidului Popular European. Prin candidatul român eu înțeleg România. Nu mă interesează ideologia, nu fac apologia conservatorilor (dreapta religioasă mi se pare obsoletă și prea comodă!). Știu că Rajoy l-a invitat. Așa cum i-a invitat pe toți, pentru că e interesat să aibă susținerea “familiei europene” pentru alegerile din 20 decembrie. Pe cale de consecință, Iohannis să nu ceară ceva de la Rajoy, pentru că nu va primi nimic. Cel mult un refuz.

Ce mi-a plăcut la #PPEMadrid: organizarea, sacoul roșu al lui Mutti (Angela Merkel), cafeaua, disponibilitatea politicienilor români de a sta de vorbă cu mine și divergența de opinii de la tribună.

Ce nu mi-a plăcut: discursul lui Orban, fața de plastic a lui Berlusconi-cel-cu-părul-roșu, ușile închise ale încăperilor unde se întâlnesc și se ceartă (o, da!) membrii familiei.

Ce m-a enervat de-a dreptul: concluzia că frontierele trebuie și mai întărite, adică Europa va fi și mai exclusivistă.

Leave a Reply