Reportajul, mai necesar ca oricând #celebratingjournalism

„Necesitatea de a povesti este mai mare decât oricând şi se poate trăi din asta”, spune prima femeie director editorial al New York Times (2011-2014), Jill Abramson. Invitată de Facultatea de Jurnalism a Universităţii Navarra să susţină o conferinţă în Madrid (în seria de conferinţe #conversacionescon), Abramson a făcut o expunere despre necesitatea publicării reportajelor de calitate, realizate de profesionişti bine plătiţi.

Jill Abramson ştie să scrie reportaje, i-a învăţat şi pe alţii, i-a încurajat (în vremea ei de directorat, NYT a câştigat 8 premii Pulitzer), predă la Harvard şi a ştiut să ne convingă pe toţi scepticii care i-am urmărit conferinţa că merită să mai credem în meseria asta. Într-o epocă în care informaţia a devenit prea succintă, jurnalismul de calitate poate supravieţui numai cu plată, pentru că a scrie bine poveşti de interes e o calitate, e una din concluzii. Nu voi uita niciodată că, de curând, o cititoare a ziarului “Românul” din Spania a spus, indignată: Cum să cereţi bani pentru asta? E doar o informaţie!, iar altă persoană pur şi simplu înjura echipa ziarului care a decis că reportajele trebuie plătite, fie la chioşc, fie online. Am aflat că aceeaşi problemă a avut-o şi New York Times. Astăzi are peste 800.000 de abonaţi online.

Ce mi-a plăcut:

  1. „Nu vă mai gândiţi care e viitorul, dacă hârtia dispare sau de ce online-ul e mai puternic, scrieţi poveşti bune”. Există public care doreşte să cunoască istorii bine povestite şi documentate în profunzime.
  2. „Obiectivitatea şi emoţia nu sunt incompatibile, dar cred că obiectivitatea e lipsa de prejudecăţi a reporterului, nu altceva”. Povesteşte din cât mai multe unghiuri de vedere, ca să ajungi la o concluzie.
  3. “Caută subiectele pe care nu le povestește nimeni”.

A vorbit despre Wikileaks (merită ascultat ce spune!!!), despre cenzura de la Washington şi din China, dar şi despre cât a fost de complicată trecerea de la gratuit la abonamentele cu plată online, o tranziţie pe care a trăit-o din plin.

           Conferinţa o găsiţi aici, de la minutul 32.

Leave a Reply