Silvia Marcu

Intre primele materiale din acest an, am norocul sa transmit un interviu cu Silvia Marcu, profesor, cercetator, autor al mai multor volume despre migratie. Aici vedeti cea mai recenta publicatie a sa, aparuta la editura Universitatii UNED din Madrid. Este unul din oamenii care merita mult respect si sper ca volumele sale sa ajunga in Romania, pentru ca explica fenomentul migratiei. Daca nu ii intereseaza pe alesii neamului, poate macar pe sociologi…

20121214_115005

Interviul va fi difuzat maine, la emisiunea “Romania, impreuna”, la Radio Romania Actualitati.

 

Pentru ca maine se poate auzi doar partea personala a discutiei noastre, redau mai jos interviul despre romanii din Spania. Cu toata criza, aici traiesc inca peste 900 de mii de compatrioti. Interviul a fost difuzat la emisiunea Actualitatea in dezbatere, de la RRA, in 16 decembrie 2012.

De ce nu scade numarul romanilor din Spania?

Aceasta este intrebarea, la care incercam sa dam un raspuns, cu ajutorul cercetatorului Silvia Marcu, specialist in fenomenul migratiei. Ea sustine ca migratia romanilor in Spania este una de supravietuire si ca romanul acestui deceniu este unul mobil.

Recesiunea spaniola a adus 5,6 milioane de someri si restrictii pe piata muncii pentru romani, din iulie 2011. Acestea ar trebui revizuite la finalul acestui an, insa guvernul Rajoy nu da nici un semn ca ar intentiona sa modifice ceva in acest sens. Romanii pot munci in Spania pe cont propriu sau cu o oferta prealabila de munca, formulata de un angajator din aceasta tara. Desi criza se adanceste si perspectivele de revenire a economiei sunt amanate pentru pentru 2014 sau poate pentru mai tarziu, numarul romanilor din Spania nu scade, ceea ce dovedeste ca planul lor de intoarcere este unul fragil. Si, asa cum ne-am obisnuit, personal.

Cercetatorul Silvia Marcu, expert in fenomenul migratiei din Europa de Est, a vorbit, pentru Radio Romania, despre mobilitatea romanilor.

Recesiunea ii trimite pe spanioli in alte tari, in cautarea unui loc de munca, insa romanii rezista aici. Desi este criza, numarul lor este de peste 913.000. De ce nu observam intoarcerea masiva a lor acasa? De ce nu scade numarul romanilor din Spania?

Cred ca romanii au gasit in Spania un refugiu in care s-au instalat in ultimii 10 ani. Romanii circula, practica mobilitatea, merg in tara o data sau de doua ori pe ani, observa realitatea romaneasca si revin in acest refugiu. Clima e mai calda si asteapta vremuri mai bune.

In acelasi timp, spaniolii pleaca, dar ies din Spania cei mai tineri, bine pregatiti, absolventi de universitati, care nu mai gasesc aici de munca. Rata somajului intre tineri este de 50%.

Romanii care nu se intorc acasa asteapta ridicarea restrictiilor din Spania si stiu ca daca ar reveni in Romania nu au pe cine conta. Nu exista o strategie pentru intoarcerea romanilor acasa si fara un plan bine stabilit nu vor sa se intoarca. Ei trebuie sa se intoarca pentru a crea ceva, pentru a termina constructiile caselor… deocamdata nu isi permit acest lucru. Iar pe fond de iarna, cred ca e si mai greu.

Care este, din cercetarile pe care le-ati facut, relatia romanilor din Spania cu autoritatile romane, cu reprezentantii institutiilor romanesti in aceasta tara?

Cred ca este o tensiune intre ei si autoritati si in acest moment nu exista o relatie. Cred ca asociatiile romanilor de aici sunt suparate pe conducerea Romaniei, pe Guvern, pentru ca au fost uitati. Au plecat din Romania si acest lucru a fost, probabil, favorabil, pentru ca rata somajului este mai scazuta in Romania. Acesti oameni sunt in “tierra de nadie”, adică pe pământul nimănui, nu sunt nici aici, nici acolo, încercând să își caute un loc. Nu reușesc. Probabil, guvernul ar trebui să încerce să schițeze un plan, nu numai o strategie de întoarcere, ci o strategie pentru românii de aici, din Spania. Ar trebui sa lucreze cu guvernul de aici, cu Ministerul Muncii, pentru o posibilă întoarcere productivă a românilor la ei acasă, utilizând experiența pe care au căpătat-o în Spania. Să se întoarcă chiar cu șefii lor spanioli, știm că aici e foarte mare rata șomajului, interes ar exista, mai ales în dezvoltarea rurală, agricultură, construcții… Să se deschidă o cale a relațiilor internaționale care nu a existat. În opinia mea, nu s-a știut, nu s-a putut, sau nu a avut nimeni ideea să transforme migranții în actori ai relațiilor internaționale, actori importanți ai acestor relații, care nu s-au strâns, in ciuda faptului că au trecut mai mult de 20 de ani de la căderea comunismului, a dictaturii din România.

Relația economică ar fi o bază fundamentală. Oamenii au venit aici să supraviețuiască și acesta este motivul pentru care nu există transnaționalism. De aceea, migrația românilor nu este una de succes, e de supraviețuire, pentru că prima lor dorință a fost să aibă o casă, o mașină…nu au reușit să fie ce au vrut să fie. Să sperăm că Spania va ridica restricțiile, dacă nu anul acesta, la anul, cand sperăm să fie trecut punctul nevralgic al crizei, și să își dea seama că migranții români de aici au contribuit cu 1 sau chiar 2% din PIB-ul Spaniei. Să își dea seama că România este o piesă cheie pe harta Europei, că este un loc bun pentru a investi. În acest sens, cred că economia și investițiile vor fi fundamentale pentru viitorul și relațiile între cele două țări. Ambasada are și ea un rol important aici, nu numai prin semnarea de convenții, ci și punerea lor în practică.
Am observat o tendință de plecare a românilor din Spania spre alte țări, mai spre nordul Europei, nu spre România. E un proces nou, foarte dificil…o iau de la capăt din nou.
Aveți dreptate, dar românului i-a plăcut mereu să plece de acasă, i-a plăcut să călătorească. Până în 1989, românul nu a putut ieși din țara lui, însă după 1989, când s-au deschis frontierele, fiecare român și-a făcut un pașaport și a vrut să plece. Românul nu a încheiat nici proiectul cu Spania, el circulă. Dacă e nevoie de oameni la muncă în Danemarca, românul acolo merge. Are această calitate extraordinară, de a o lua de la capăt, a învăța orice limbă, chiar dacă are 50 de ani. Acum, de pildă, se caută specialiști în construcții în Canada, sunt convinsă că vor fi foarte mulți români care vor aplica. Pentru ei, Europa a devenit o destinație de călătorie infinită, se pot întoarce oricând aici, pentru că au rețelele de prieteni și cunoștințe făcute, cunosc limba și o pot lua în orice moment de la capăt. O persoană care a inițiat un proiect de migrație nu se va intoarce niciodată să rămână într-un singur loc. A devenit, pe harta globalizării, o persoană mobilă. Nu știu dacă e bine sau rău, pentru că se spune că te dezrădăcinezi, dar eu cred că poți avea în inimă un loc al tău, permanent, acasă. Acela e România, dar poți munci oriunde în lume. E o calitate specific românească.
Putem spera că din generațiile de emigranți tineri sau cei născuți în Spania, vor fi tineri care se vor întoarce în România? Specialiști educați aici?
M-aș bucura foarte mult ca acești tineri să aibă în planurile lor această întoarcere, pentru a contribui la dezvoltarea țării. Deocamdată, ei se pregătesc. Aș vrea să cred că generațiile a doua și a treia, copiii veniți cu părinții, respectiv cei născuți aici, vor fi capabile să învețe perfect limba română și să își poată echivala studiile. Acesta este o problemă pe termen lung, ei deocamdată au tendință de plecare spre SUA, Canada, Japonia, Coreea… vor să bântuie lumea.
Dar pe viitor, România poate fi un pol al înaltei tehnologii. Acum se pun bazele, cum e cazul Transilvaniei, unde există firme din Austria și din alte țări care dezvoltă proiecte importante, dar pe viitor acestea pot atrage mai multe creiere formate în străinătate. Viitorul aparține Estului, pentru că are un potențial enorm și nu este valorificat. Personal, îndrăznesc să cred că acești copii, acești tineri, vor fi chemați din inimă către țară.

Leave a Reply