Premiile Ortega y Gasset oferite de El País

Nu îmi imaginez o lume fără ziare pe hârtie. Nu am văzut pe nimeni în metroul madrilen citind altceva decât carte, ziar sau revistă, însă am imaginea unei mase de personaje cu ecran în loc de cap. Că e de computer sau de telefon mobil sau de ipad sau de alte paduri… nu mai contează… Cert e ca pe ziarişti i-a cuprins frica acum, pentru ca ne-a ajuns criza, ne dă cu capul de pereţi, vorba unui coleg cu mai multă experienţă de la Sibiu. În Spania, peste 3 mii de colegi din presă şi-au pierdut locul de muncă în ultimii doi ani, conform datelor pe care le-a prezentat la gala premiilor Ortega y Gasset, preşedintele Grupului Prisa (proprietarul ziarului El País). Dar important e că nu dispărem cu totul şi dovada e tocmai gala premiilor la care am avut norocul sa asist la Madrid, pentru că recunoaşterea muncii de investigaţie sau a transmiterii unor fotografii extraordinare din zone de conflict, munca unor ziarişti free-lance (din nou mă înclin în faţa lor, sunt cu mult peste noi, cei care suntem adăpostiţi de contracte sigure), este esenţială în această lume absolut idiotizată, plină de războaie uitate, care par să fie destul de departe, astfel încât să nu ne afecteze.
Probabil că trebuie să fie considerat nebun cel care preferă să trăiască în Ciudad Juarez, cum e Judith Torrea (http://juarezenlasombra.blogspot.com/), premiată pentru blogul său, în loc să stea la New York, într-o lume “de ficţiune”, unde se bucura de comoditatea şi confortul vieţii moderne, lipsite de griji sau cel care şi-a găsit locul în Africa,  de unde transmite foto-reportaje despre războaie unde au murit infinit mai mulţi oameni decât în Afganistan sau Irak, Somalia, de pildă, cum e José Cendon, fotograf freelance, premiat pentru munca sa publicată de La Vanguardia… Dar sunt nebuni de 37 şi de 35 de ani, care au văzut moartea cu ochii şi care  se bucură de fiecare moment al vieţii. Şi nu oricum, ci trăiesc pentru a transmite o frântură din ce văd ei în alte continente, riscându-şi viaţa, trăind de pe o zi pe alta, neavând certitudinea că ceea ce fac ei o să fie publicat pe hârtie sau pe pagina web a vreunui ziar important. Ce bine că există blogurile… ce bine că El País a împlinit 34 de ani, chiar ieri, şi ce bine că a venit criza…ca să mai coborâm cu picioarele pe pământ!
Aşa că, vorba lui Judith, bucuraţi-vă de viaţă, mai lăsaţi criza! Sau a lui Petre Ţuţea: nu vă mai lamentaţi, apucaţi-vă de treabă!
Premiile Ortega y Gasset:
http://www.elpais.com/articulo/sociedad/abuso/poder/periodismo/elpepusoc/20100504elpepusoc_13/Tes
Judith Torrea pentru blogul său despre Ciudad Juarez
José Cendon pemtru reportajul despre Somalia
Departamentul Naţional al cotidianului El País pentru ancheta Cazul Gurtel (despre corupţia din Partidul Popular)
 Premiul pentru întreaga activitate a fost acordat lui Jean Daniel, fondatorul lui Le Nouvel Observateur.

Leave a Reply