Țara minerilor vii

Când eram pe punctul să renunț la blog, mi s-a activat din nou nervul blogăritului, care la mine nici nu poate fi numit blogărit… În fine, cauza este salvarea minerilor din Chile, eveniment care în Spania se trăiește într-un fel special, din motive istorice, culturale, de migrație (60 de mii de chilieni trăiesc aici) etc. Operațiunea, fără precedent, așa cum a numit-o Sebastian Piñera, președintele țării unde a avut loc această dramă cu final fericit (de vină e capsula!), transmisă în direct în toată lumea, a declanșat, fără îndoială, râuri de lacrimi. Dar dincolo de emoția provocată de revederea minerilor cu familiile lor după mai bine de două luni, rămâne dorința autorităților de a-și salva compatrioții. Și pe colegul lor bolivian, singurul străin din grup. Pentru acest unic bolivian, Evo Morales, președintele Boliviei, așa cum e el, prieten cu Hugo Chavez și cu eternul său pulover de sorginte etnică, s-a deplasat la mina blestemată, unde au fost surprinși, la peste 600 de metri, 33 de muncitori. Evident că e un moment bun pentru a-și crește respectivele și prezidențialele popularități, dar nici nu mai contează. Este o salvare istorică, un exemplu la nivel mondial de solidaritate, de responsabilitate și de umanitate excepționale.
Viva Chile!

Leave a Reply