Ziua libertatii presei- partea a doua: Romania 1

Pentru ca 3 mai a fost Ziua internationala a libertatii presei si am “sarbatorit-o” la Madrid, alaturi de ziaristi de la diverse asociatii sau care nu apartin nici unei organizatii – este cazul unor free-lance care nu cred ca e nevoie ca cineva sa le protejeze drepturile – nu pot sa nu imi aduc aminte de colegii din Romania.
Daca ar fi sa mentionez pericolul cel mai mare pentru ziaristii din Romania, acesta, asa cum reiese din raportul RSF, ar fi agresiunea (vezi cazul Basescu-vs. ziarista de la Antena 1, careia presedintele – atunci suspendat- i-a confiscat telefonul). Aici a fost vorba si de un abuz si de furt, pur si simplu. Dar, mai mult decat atat, asa cum exista in fiecare colt al lumii, chiar si in Spania, unde ziaristii sunt amenintati de “mafiotii” implicati in scandalurile de coruptie urbanistica, ziaristii sunt redusi la tacere pentru ca inca exista amenintarile baronilor locali.
Si, mai mult decat oricat, exista contractele de mizerie pe care ziaristii le semneaza cu trusturile de presa din Romania. Aceste contracte sunt, cred, cea mai mare amenintare la adresa libertatii de exprimare. Contracte care prevad foarte multe obligatii si foarte putine drepturi. Contracte care prevad salarii extrem de mici, chiar daca la sfarsit de luna, in mana, ziaristul de multe ori incaseaza mai multi bani.
Aceste contracte nu ofera nici o asigurare in caz de vreun accident in timpul exercitarii profesiei, nu includ nici un spor de risc, nu prevad un numar limitat de ore de munca – ziaristii de la stiri NU AU ORAR.
Credeti ca e normal ca un ziarist sa aiba doar doua saptamani de vacanta pe an? Si acelea luate in transe, nu toate odata??? Credeti ca e normal ca ziaristii sa munceasca doua week-end-uri pe luna FARA SA FIE PLATITI?
Pe de alta parte, credeti ca e normal ca in cazul unui litigiu institutia de presa cu pricina sa nu se constituie ca parte civila in proces? Aici iar ne aducem aminte ca insulta si calomnia au ramas in Codul Penal. Sau nu?
Patronii de presa nu au avut niciodata in Romania interesul sa isi apere angajatii. Sindicatele de presa sunt inexistente – in afara de radioul si televiziunea publice nu exista sindicate, iar apartenenta ziaristilor la organizatiile care ar trebui sa le protejeze drepturile este extrem de rara.
Atata vreme cat din interior nu suntem in stare sa impunem un contract-cadru pentru ziaristi, astfel incat drepturile minime sa fie garantate, cred ca libertatea presei este serios pusa in pericol in Romania.

One comment on “Ziua libertatii presei- partea a doua: Romania

Leave a Reply